Regenerare

S-au stinsĀ  stele in propriul lor praf,

In urmele lasate de-un autograf,

De semnatura unui cataclism….

Urasc ca sa adorm singur printre ganduri,

Desi serile mi se astern rand pe randuri

Ca sa imi orfere lacrimi de placere,

Placere obtinuta cu teama si durere…

Ne-am pierdut idei in noapte,

Ne-am pierdut,discret ,si sufletul in soapte,

amuzandu-ne de propria noastra singuratate,

De singurele ganduri care ,toate,adunate,

Ne redau orice secunda ca o nulitate..

Am invatat sa te iubesc cu ochii inchisi ,

Cu sufletul nestapanit de ochii tai tristi,

De figuri ce mi se sting pe pleoape

Ca zapada printre mii si mii de soapte….

Si ,uite,cum vantul se admira-n praf,

Iar praful in furtuni,

Inlocuind cu statuete mii de nebuni ,

Si zecii de mii de inimi care

Au incetat ca s mai bata dupa prima incercare..

Si te urasc fiinta draga ochilor,

Din toata inima,cu toti neuronii ce te vor

Ofranda regenerarii lor…


Leave a Reply