Printre forme

Ne-atingem in priviri
Gandiri,
Ce sting in nemurire
O alta plasmuire
De imaginatie…
Ce conotatie
Mai poti da,unui cuvant
Care ,uzat de-atatea ploi si vant
A devenit vesnic mormant
Al propozitiilor ce far de sens
Te prezentau cu-atata interes
In prim plan…..
Nu mai vreau sa inteleg
Amintirile ce mi te sterg
Din minte..
Plutesc zambind reprezentat printre idile
De maini si de priviri amabile
Ce stau sa-mi schimbe ranjetul meu zvelt
Dintr-o miscare intr-un zambet…
Noroc cu ochii tai
Care nu au invatat sa fie rai,
Si care nu stiu inca sa judece
Un sufet inainte sa-l infulece….

reducere la numitor

Se-aduna respiratie peste respiratie

Emotia cu care te-ntampin mereu…

Talent artistic intr-o viata de creatie

Ti-a dat forme si culori

Desenandu-ti aripi ca sa zbori

Cu-atat amar de gratie,

Cu-atata consideratie si priviri vulgare

Ce vor sa iti doboare

Respiratia-n propriile lor buze…

Gandiri obtuze

Te-au incarcerat,

In mintile unui om nemotivat,

Ce a uitat cum e sa speri

In forme suave si puf de ingeri!

Nu mai vreau sa pierd

Motivele ce m-au ajutat sa cred

Ca tu respiri printre dorinte

Un suflet cald,imbaiat in umilinte,

Satul de-atata ura….

Zambeste-mi nevinovat si inocent

Ca prima data,

Destramandu-mi ratiunea indecent

Intr-un mod adiacent

De-a-ti indragi

Trupul zvelt si ochii calzi,

In care-mi scalzi

De fiecare data chipul….

Ne-am adunat la minus

Pe timp de ploaie,

Zambind pe-ascuns

Printre suvoaie,

Am inteles ca nor cu nor

Nu da intotdeauna ploaie…..

Nu vreau sa te mai pierd

Printre ganduri,

Obisnuidu-ma sa cred

Ca cele mai potrivite cupluri

Sunt cele care printre firmituri

Se regasesc sa se agate

Unul altuia in brate..

Regenerare

S-au stins  stele in propriul lor praf,

In urmele lasate de-un autograf,

De semnatura unui cataclism….

Urasc ca sa adorm singur printre ganduri,

Desi serile mi se astern rand pe randuri

Ca sa imi orfere lacrimi de placere,

Placere obtinuta cu teama si durere…

Ne-am pierdut idei in noapte,

Ne-am pierdut,discret ,si sufletul in soapte,

amuzandu-ne de propria noastra singuratate,

De singurele ganduri care ,toate,adunate,

Ne redau orice secunda ca o nulitate..

Am invatat sa te iubesc cu ochii inchisi ,

Cu sufletul nestapanit de ochii tai tristi,

De figuri ce mi se sting pe pleoape

Ca zapada printre mii si mii de soapte….

Si ,uite,cum vantul se admira-n praf,

Iar praful in furtuni,

Inlocuind cu statuete mii de nebuni ,

Si zecii de mii de inimi care

Au incetat ca s mai bata dupa prima incercare..

Si te urasc fiinta draga ochilor,

Din toata inima,cu toti neuronii ce te vor

Ofranda regenerarii lor…


seara pe ganduri…

Sa te aseman cu o zi de vara?

Esti mai frumoasa si mai cumpatata.

Dulci muguri vantul face sa dispara,

Iar fala verii-adesea-i uzurpata:

Cerescul ochi e uneori prea tare

Si chipu-i auriu intunecat…

Si frumusetea din frumos dispare,

Intamplator sau din al firii dat;

Dar vara ta va dainui mereu

Si frumusetea ta nu va pali…

Nici moartea nu-ti va pune valul greu

Cand te slavesc in ganduri zi de zi….

Cat ochii vad si lumea este vie,

Ce-am scris,mereu iti va da viata tie!

eu cu mine,intre noi…


Ne-am ignorat zile in sir
Uitand sa mai respir
M-am intristat,analizand un inceput
Al gandurilor ce ne-au pierdut.
Raman confuz si azi
De ce atunci cand te impiedici trebuie sa si cazi…
Ne pierdem echilibrul printre miile de voci,
Speriati sa nu ne pierdem inimile lipite cu scoci
Ne respingem frica,
De iubire,ca sa nu ne mai ramana nimica…
Urmareste-ma printre privirile ascutite
Ale acestor fiare asmutite
De propria-mi varsare de sange,
Cand uitat printre cuvinte,imi plange
Ca sa imi recunoasca vina,
Inima…..
Plutesc in deriva,nimic nu ma opreste,
Gasind acum normal si fireste,
Orice reflux de idei amestecate
Cu manie toate…
M-am ratacit si nu te mai simt
Incercand ca sa-mi conving
Mintea nu ai mai fost tu
Atunci cand mi-ai distrus sufletu’…
S-a intamplat asa deodata,
Cand cu o vorba aruncata
Ne-am incuiat visele pe veci,in mister,
Ramasi acum sa ratacim prin cer…
Infime sanse ne aduna
Acum impreuna,
Pentru ca de cand te-am invatat sa zbori,
A inceput sa iti placa printre nori…
Ne-a ruginit iubirea,
Descoperind uimirea
Cu care ne-am hranit
Orgoliul ranit
In luptele ce le-am desfasurat
Unul impotriva celuilalt….
Doua primaveri ne-au condus
Privirile spre soarele ce ne-a apus
Peste noi,amandoi,
Ramasi acum un intreg impartit la doi…
Izul zilei de maine nu mai la fel de parfumat,
Aerul zilei de azi nu mai e la fel de inmiresmat,
Iar florile…florile au obosit,
De aia nu au mai inflorit…
Palesc culorile in vant,
Iar eu am uitat cine sunt,
Noptile fiind acum mai lungi,
Ziua plecandu-se schimonosita asemenea unei slugi…….
De-acum nu se mai ingana
Nici soare ,nici luna,
Nici viata,nici moarte,
Lasandu-ne la o parte
Toate visele desarte,
Toate telurile neurmate,
Stergand orice urma,stergandu-le pe toate…
Ne intristam existenta
Cu indiferenata
La care suntem supusi,
La oamenii ce ascunsi,
Ne planuiesc de azi pe maine,
Vietile de caine….
Ramasi fara stapan alergam pe strazi,
Asemenea unor prazi
Haituite,urmarite,printre ale vietii ate
De moarte si de gloante…
M-am pricopsit eu cu mine,
Rezemat de speranta pentru ca imi tine
De cald,prin gerul ce mi l-ati daruit,
Cand ma asteptam cel mai putin,gratuit…..
Iti multumesc,intr-un sfarsit
Ca m-ai trezit
Din somnul meu adanc,
In care credeam ca pot sa mananc
Pentru prima oara
Tot ce zboara….

rasfrangere in amintire

Adora-mi sacrificiul ce-l ofer ofranda mandriei tale….ma-nvaluie o amintire ce refuza sa se stinga de dragul de a-mi reaminti,de dragul de-a te regasi in mintea mea,in inima mea.Ne-am invaluit in nestire si am acceptat sa fim orbi in fata propriei alegeri ,in fata propriilor noastre pareri,sugrumandu-ne simplitatea zambetului spre tristete si amaraciune…Realizez ca stelele se sting de manie,si doar de bucurie lucesc…S-au uscat …s-au uscat lacrimile pe obraz ,iar ranile de pe suflet s-au vindecat cu sare,si totul …totul s-a terminat….Ai scos si ultima picatura de viata din mine,mi-ai stors rasuflarea sufletului ,lasandu-ma gol,spre disperarea mea…

Ai rearanjat ordinea fireasca si-ai ingustat orizonturi,fara pic de mila.Ai lasat un gol in locul inimii,estompand bataile cu ticaitul unui ceas vechi si prafuit, ca sa stiu ca timpul este doar o alta cale de a prelungi o agonie spre extazul suferintei..

Se-ntinde pixul pe hartie cu-atata manie, scrijelind lipsit de orice scrupule dorinte ce aievea,par inrudite cu moartea…ai lasat un gol in locul inimii.

demoniisuntingericazuti

Se-ntind maini,tanjind catre speranta,dornice sa-nvete sa deosebeasca raul de bine….Si ma amagesc in continuare,cum m-am amagit ani la rand…Ce inger poate fi si demon si sfant?…In propriul alb patat de colti si gheare ,stai retras in umbra ta morbida,respirandu-mi rasuflarea tremurata,speriata de intunericul ce-l patronezi…tu,inger morbid si mesager al mortii,te-ai jucat cu fusul sortii si ne-ai semanat durere-n suflete,zambind,zambind…Dar ,m-am obisnuit…m-am obisnuit…acelasi chin la nesfarsit,aceeasi istorie cretina tinde sa se repete,ca sa nu se uite,ca sa nu se piarda…

Ti-am impartasit frica de dorul bucuriei…iar acum,pun punct…pun punct…Ne contopim in ura ,ca-ntr-un pastel realizat cu-atata sarg de un mare artist,cu-atata sudoare,oboseala si mandrie…si,da,te urasc,la fel cum tu urasti viata,la fel cum tu imi urasti aripile ce mi le-ai frant….

Si totusi iti multumesc,caci fara tine,notiunea de bine era atat de vaga,iar fericirea…fericirea era un lucru simplu si marunt…De la tine am invatat sa ma ridic scrasnind din dinti ,cu pumnul strans si tot de la tine am invatat sa-ndur ….Cine esti ,ce cauti?nici macar tu nu stii…si totusi ma chinui si ma rascolesti cu mii si mii de franturi de rautate…Sa te ador ,nu am sa pot ,….dar am sa mor iubindu-te cu-atata ura,pe tine, pe tine,demon cu aliura risipita-n priviri…Cine sa te descrie?ce sa te descrie?cand,se sting cuvintele  in fata ta,iar zilele isi chinuie orele spre noapte,de frica ,de frica….



NU vrei sa stii…

Nu vrei sa stii

ca-n mintea mea

Se-neaca fluturii in amintiri…

Nu vrei sa stii

ca-n mintea mea

Nici macar astrii

nu mai stralucesc…

Nu vrei sa stii

ca-n mintea mea

Se-aduna monstrii

sa ma franga,

La fel cum nu vrei sa stii

ca-n mintea mea

Toti prostii

au un loc al lor…

Si-atata ura-n jurul meu

m-obliga sa-mi invii

Din morti toti demonii,

facandu-ma ca sa ma simt ,stii cum?

Nu vrei sa stii!!…….

complementaritate…

Patruns de frica ta

m-am stins p-un zambet larg

In pragul disperarii…

Tu,inger bland in chip de demon,

Adulmeci printre gheare

cu coltii tai tociti,

Un iz de forme si culori

Din inima unor nefericiti..,.

Farama-mi tot, si sufletul in mine,

caci pacea s-a schimbat in denumire,

Respinsa printre caractere

rapuse-n amintire…

Imaginea absolutista ne-atarna printre margini,

Iar ochii ni se-ncurca taiosi printre imagini

Postate printre liniile difuze si obtuze de context,

Ne-am aranjat in straturi

razbunarea,cu ura ca pretext…

Izbanda clipelor de fericire s-a stins cu bucurie,

plangand o moarte timpurie,

De pleoape ,sarutari ,cuvinte ce s-au impletit

Cu moartea…

Inchide-ti gandul si da pagina,

ne-am rupt de lumea noastra,

Ramandu-mi sa te urasc pe tine,Phoenix,pasare maiastra

C-ai inviat din praf de stele arse….

Stele-n farfurie….

Timpul isi rasfira orele

Stapanitor,sa ne acopere

Cu ani grei,cu amintiri

Ce alina unele firi,

Cu sentimente ce nu se mai gasesc

In nimic din ceea ce numim firesc…

Speranta s-a stins si ea  incet

Ucisa de un ultim zambet,

Chinuit spre coltul buzelor ce-au obosit

Sa anime la infinit,

Amintiri ce le-au irosit…

Impartaseste-mi durerea ta

Ca sa iti pot oferi pacea

De care ai nevoie….

Final de vers,

Imagine a unui vis sters

Dintr-un propriu interes,

M-am incolacit in sinea mea

Invelit in disperarea

Zilelor de maine…

Te-ador straine ,

In umbra ta pierduta de lumina,

In privirea ta fina

Ce-mi aduna de-mi inchina

Stele-n farfurie…

Cazare….

Sperantele mi-au inghetat in vise

In urme sterse,in jocuride culise,

Ce s-au tot jucat cu anii si cu mintea mea

Conturandu-mi tot mai des ideea

De a fi si a nu vrea,

A fi…..

Schimbat de vantul ce imi tot adie

Praf in ochi,accept sa fiu prima faclie

Ce se stinge sub o urma timpurie

De dezgust…

M-am saturat de spatiul vostru-ngust,

De prostul gust,de soarele demult apus,

De miile de  cuvinte ce s-au ascuns

In vorbele ce nu s-au spus

Inghetate-ntr-un surplus

De dinti pe buze….

Incep sa ma amuze

Fetele voastre nedumerite,

Ce s-au obisnuit in merite necuvenite…

Un scurt metraj din gandul meu v-ar arata

Ce-nseamna s-ai pitici si n-ai unde-i caza…..


de ce sunt frumoase visele…?

De ce sunt atat de frumoase visele?

De ce sunt asemanate cu iluziile,

Cu sperantele desarte

Pierdute printre fapte,

Pierdute printre ganduri si simtiri

Destramate doar de dor,orgolii si-amagiri?..?..?

De ce te regasesti zambind in ele,

Tinandu-ti in mana sperantele

Fara frica, ca poate cineva,

Rau intentionat,ti le va fura….

Traim,simtim si ne hranim

In fiecare zi cu vise compromise

Uitand sa ne mai simtim

Cuvintele ce le-am pastrat promise…

De ce sunt frumoase visele?

Pentru ca se destrama…..


Timp…

Se sting anii peste noi,

Lasandu-ne batrani si goi

De suflet…

Cat timp o sa ne mai stearga

Din amintirea ce ne leaga

De oameni si momente

Sculptati in sentimente….

Rasfir printre momente o dulce amintire,

Ramasa in sinea ei ,topita ca uimire,

Satul de-acum de ploi,de ura si mahnire

Zambesc sa-mi indulcesc amara fire…

Se contopesc minute-n ore si orele in zile,

Iar lunile si saptamanile ,umile,

Se-ascund de mii si mii de fani

Contopindu-se in ani..

Te stinge timpul,fara sa-ti aduni

Mireasma fiecarei luni

In parte….

Te stinge timpul fara sa termini

Sa-ti impodobesti cu spini

Cartea vietii…

Te stinge timpul in amintire,

Ramand o simpla povestire

Pentru cei ce nu te stiu…

Ma stinge timpul pentru ca stiu

C-am avut puterea ca sa fiu

Un strop de nemurire

In gandul multora ca amintire….



observatii

Se aduna seara ganduri,perdele,pe sub amintirile ce s-au strans in timp….Monopolizez orele cu suspinele ce-mi inchina neuronii spre un sfarsit sigur ,spre sinapse inecate de propriul lor reflux,spre ore tarzii si dimineti frante de oboseala ,pentru ca au dus o cumplita batalie ….in mortii zilei…Si noaptea castiga in fiecare seara,iar dimineata…dimineata se retrage de oboseala…Ma cuprinde un sange rece si nu e al meu…Ma cuprind ganduri ce se sting vara din acelasi motiv:pentru ca sunt reci…S-au stins zambete chinuite de-atata lume,privirice n-au stiut sa se fereasca de ochii vostrii taiosi,din sticla sparta…Ranit?suparat?deprimat?Nu…sunt doar observatii ale oamenilor ce ne inconjoara,plini de sufletele lor goale si sangele lor tot mai rece…Am sa ma retrag observand in continuare cum va retrageti in nepasare si alegeti sa fiti respingatori cu toata lumea….

Scurt

Indiferenta ne lasa reci

In lumea noastra mica,

Uitand ca sa fii om implica

Sa stii sa ma si treci

Peste cuvinte…

Ne-am furat intelesuri

Peste trupuri,peste sensuri

Peste ganduri ce s-au irosit,

Spulberandu-se in vant la infinit..

Ce-am castigat din ura?

Ma-ntelegi mai bine,

Te pui mai des pe tine

In piele mea ?

…………….nu….


eFeCtE

E prima oara cand ma simt

Rezfuzat de zi,imbatranit de timp,

Adus in forma starii de alint

De propriile-mi simturi,ce le tot mint..

Imi spun adio plecand in graba

Lasandu-mi corpul singur,fara pic de vlaga

Incepand sa ma adun,

In inimile celor ce de-acum

Traiesc in nefiinta..

Regret cu umilinta,

Ca singura-mi dorinta,

Mi-a descris si mi-a impus

Un soare demult apus,

O lume plina de-ntuneric,

Ganduri nascute-n bezna,far’ de generic,

Cuvinte fara sens,elaborate numeric..

E propria-mi mandrie

Ce-mi pastreaza inca vie

Esenta sufletului,curios de fire

Si ura-mi lepadata de iubire..

Din somnul ce ma cucereste

Simt cu simt,zi de zi,

Ramai uitare,ca amintire nu ai cum sa fii!!!

aminI

Am sa renunt la mine cum am mai renuntat

Pentru ca nimic nu mai merita abordat

In lumea asta de cacat cu interes,

Cu stima,cu bun simt si mai ales

Cu bratele deschise in nestire

Intepenite pe un bun venit si pline de iubire…

Te pierd printre cuvinte,

Te pierd prin minte

Tu,forma binelui in sine,

Reflectata inspre mine

Far de raza de lumina…

Dar,te-ai stins,ai adormit

Atarnad pe-o pleoapa,

Crezand ca in sfarsit ai reusit

S-agonisesti o molecula de-oxigen din apa…

Redus in forma simpla de persoana

Mi-am impus sa dorm adanc,

Cicatrizndu-mi orice rana

Cu sare inainte sa ma culc…

Adio voci printre priviri timide,

Adio maini ce au uitat sa schimbe

Binele in rau,raul in bine,

Adio sufletului ce a murit in mine….

Ce aer rece s-a lasat in urma mortii,

Ce linie alba taie calea sortii,

Ce ochi taiosi se-ascut printre priviri,

Si cate buze insetate au devenit martiri…

Respir ,traiesc si simt in propria mea cenusa

Cuprins de propria-mi rautate,

Mi-am construit furios o usa

Ca sa-mi inchid cu mii si mii de lacate

Inima…..

realizari

Nu plange,nu-ti omora lacrimile zadar

Pentru ca totul trebuie sa aiba un final,

Pentru ca totul se sfarseste cateodata

Mai devreme de data programata….

Respir cenusa,urma clara de trecut,

In negura uitarii ,de ieri pierdut,

Spre totdeauna…

Urmas al sfintei nemuriri

Si mostenitor al propriei mele firi,

Renunt la tine ca la orice bun pierdut

Indreptandu-ma cu pasi sfiosi spre necunoscut…

Cararea ochilor se intretaie

Cu aura subtila si greoaie

De-amintiri scurse in timp,

Pe amintiri ce-ti cer in schimb

Sa-ti arzi fara de cuget

Propriul suflet..

Zambind te uit,pentru c-am reusit sa ma dezamagesc,

Crezand c-am sa gasesc

La tine ce nu am gasit

Intr-un sfarsit

La nimeni….

Ramai cu bine ,idila stransa pe-ntuneric,

Pentru ca eu am sa ma retrag

In propriul meu cuvant isteric,

Sa-ti conturez un nume vag….

Rezistenta

Invinetind priviri,lovindu-le de cristalin,

Am adormit strivit de propriul meu suspin,

Crescut si-ncununat cu spini,

Rod al propriei mele inimi….

Si m-am retras din ochii tai,

Ce nu mai stiu sa fie nici buni nici rai,

Stingandu-ma in intuneric

Alaturi de un rasarit ce semana c-un arc electric….

Ma-nalt pe langa trup cu mainile betege,

Rupte si schimonosite de cei ce-au vrut sa mi le lege,

Scuzandu-se de sufletul lor propriu

Ramas de-acum amar,pustiu….

M-am intrecut in ganduri,

Si-am rupt litere in mii de randuri

Ca sa iti  enunt cu stima

Ca te absolv de orice vina…


greseli in intuneric…

Divina forma de neinteles

E tot ceea ce ai ales

Sa reprezinti in viata,

Sa-ti asterni in prefata,

Cuprinzandu-ti frica  in mainile-ti reci,

In  suflete schimonosite zeci si zeci….

Ti-ai pierdut surasul

Printre lacrimile care-ti alimentau plansul,

Printre florile de-acum uscate

De ura si manie,canalizate

Spre inimi ce s-au nimerit

Vreodata,sa te fi iubit…

Ne oglindeam in in ochi priviri,

Drept raspuns la nemuriri,

La fapte ce te ajuta,

Sa iti gasesti calea pierduta,

Stearsa de vreme,de lene,de gunoi,

De oameni hamesiti de carne,de voi…

Respira rasaritul in roua diminetii,

Ca ultimul apus dinaintea noptii

Reci ,pierduta-n ceata,

Pirduta-n sirul orelor spre dimineata…

Constiinta nebuna luata de buna,

Ucigas de soare si de luna

Ne-a hranit si ne-a crescut

In cinstea iubirii de necunoscut,

In cinstea timpului ce altii l-au pierdut

In sufletul altora,ingradit,

De soapte ce l-au ascutit

Spre toti si toate…..

Strain inchinat in intuneric,

Materie dispesata in nimic

Te face sa ma simti atat de mic,

Te face sa adori

Sa ma iubesti in suferinta,sa ma omori…..

intrebari…

Ne-am stins cuvinte

Ce  rataceau prin minte…

In umbra gandului de sticla ne-am ascuns

Tinandu-ne in mana strans

Un ghemotoc de sentimente strans

Din mii de inimi ce le-au plans,

Ca au murit de dor,s-au stins,

Cu teama si cu ura ,dinadins…

Raspunde tu ,indiferent fiind,

Cum crezi c-ai sa mai schimbi

Un suflet rece,o inima de gheata,

Cand tu ramai brazdat pe fata

De indiferenta ce-ti ingheata

Fara pic de greutate

Ultimul strop de bunatate…


Vreme

Ploua si totul e difuz,

Iar pe cer un nor confuz

Isi cauta starea,contempland

La faptul ca a fost si el odata aer dus de vant…

Respira picatura dupa picatura

Curatul ce il simt,de forma pura,

Gandindu-ma la anotimpuri,

Ca mai fac si ele,ca in viata,schimburi….

….De ce tot plang norii astia grei??

E simplu:s-or fi lovit si ei!!!

Astept cu nerabdare

Sa vad razele de soare

Cum se zbat in incercarea

De a-mi incalzi gandul si visarea..